Simbolismul religios al hinduşilor în operele lui Mircea Eliade

MAYA

           Simbolismul religios al hinduşilor, prin deosebita sa varietate a creat în opera lui Mircea Eliade elemente originale. Mircea Eliade ne prezintă prin operele sale beletristice şi istorice civilizaţia indiană, religia şi filosofia acestui popor. Religia indiană sau hindusă îşi are izvoarele în textele Vedelor, ale Upanişadelor.

         „Hinduismul nu cunoaste o divinitate supremă, ca în marile religii monoteiste. Pentru unii hinduși, divinitatea supremă este Vishnu, pentru alții Șiva; există hinduși care cinstesc alte divinități, după cum, tot la fel, există hinduși atei. Pe de altă parte, nu există ritualuri comune pentru toți hindușii. Unii practică rituri cu un caracter îngrozitor și orgiastic, pe când alții duc o viață profund ascetică și își venerează zeul propriu sau zeii proprii cu o evlavie deosebită”.

             În romanele şi nuvelele sale, Mircea Eliade a dezvoltat idei cu privire la viaţa indienilor de la începutul secolului XX, cu privire la societetea indiană aflată în situaţia de a se confrunta cu probleme rezultate din întrepătrunderea culturii tradiţionaliste şi radical religioase cu civilizaţia europeană. Valorile morale tind să decadă, membrii comunităţii brahmane încearcă să menţină un echilibru pe planul familial şi comunitar.

        Personajul Allan este un fin observator al stilului de viaţă cotidian din familia brahmană a inginerului Narendra Sen. Romanul „Maitreyi” deschide un univers necunoscut europenilor neiniţiaţi în religia şi în societatea hindusă. Povestea de dragoste dintre Maitreyi şi Allan stă de la început sub un semnul nefastului. Maitreyi va fi pedepsită de soartă pentru greșelile sale, ea va fi alungată din casă, se va căsători cu un bărbat inferior ei, din casta varna.

       Probabil cea mai bună definiție care s-ar putea da hinduismului ar fi aceea de sistem social, pentru că ceea ce leagă mai mult decât orice toate aceste concepții religioase atât de diferite este tocmai structura socială pe care o propagă. De fapt, un hindus devine și este hindus prin însuși faptul că aparține uneia sau alteia dintre grupele sociale consacrate ale societății hinduse. Din momentul în care o persoană respectă întocmai normele sociale caracteristice grupei din care face parte, indiferent de convingerile sale religioase, el este membru al comunității hinduse. Prin urmare, hinduismul este foarte tolerant din punct de vedere religios, însă dacă cineva încalcă normele sociale proprii castei din care face parte, acesta este exclus din comunitate.

          În India, fiecare individ se legitimează, într-un anumit fel, prin însemnele spațiului social și profesional din care face parte. El poate fi imediat recunoscut după veșminte și podoabe, după semnele castei și profesiei pe care o exercită. Din punct de vedere religios, fiecare om poartă simbolul divinității tutelare pictat pe frunte. Fiecare tânără, femeie căsătorită sau văduvă, poartă un costum distinct; de asemenea, fiecare dintre acestea trebuie să respecte necondiționat o serie de norme și restricții foarte precis definite: există un cod meticulos care prevede inclusiv ce are voie să mănânce și ce nu are voie, cu ce să intre în contact și ce să evite, cu cine are voie să intre în dialog .

         În eventualitatea nerespectării - accidentale sau intenționate - a unor asemenea prescripții, sunt menționate diferite sancțiuni deosebit de aspre. Scopul îndeplinirii cu rigurozitate a unor astfel de norme nu este altul decât protejarea propriei identități si a forței spirituale proprii, conferite de apartenența la o castă, la o categorie socială sau alta : brahmanii, ksatrya (sacrificantul sau casta războinicilor), vaisya, cuprinzându-i pe agricultori și crescătorii de vite și a patra castă (varna), inferioară celor trei caste "ariene" amintite, est: sudra, din care fac parte toți cei aflați în sfera serviciilor, mai ales meșteșugarii, fierarii, croitorii, pescarii.

           În afara sistemului castelor sunt cei denumiți "fără castă", "cei excluși", "intangibilii", pe care portughezii i-au desemnat cu termenul de paria.

RAMA

            În romanul ”Maitreyi”, Mircea Eliade face o analiză a societății indiene, a castei brahmane. Tendința domnului Narendra Sen de a adopta un stil de viață european, prin vestimentație, prin forma de petrecere a timpului liber în compania europenilor, la cluburile de societate, ascunde de fapt intențiile adevărate ale personajului. Narendra Sen rămâne un tradiționalist, el respectă principiile morale și religioase impuse de casta brahmană. Inginerul vede în Allan doar un continuator al profesiei sale, nu un corespondent pe plan social. Allan este în afara oricărei caste.

        În nuvelele ”Nopți la Serampore” sau ”Secretele doctorului Honigberger”, Mircea Eliade analizează accepțiunile filosofico-religioase de karma, samsara, maya. Viața în perspectiva hindușilor este o iluzie, omul nu trebuie să rămână în ignoranță.

          Ca istoric al religiilor, ca scriitor, Mircea Eliade a insistat în nuvelele sale pe simbolistica hindusă, pe riturile esoterice. În nuvelele ”Nopți la Serampore” sau ”Secretul doctorului Honigberger”, personajul principal este în ipostaza inițiatului în mistica indiană.

          Limita dintre lumea reală și imaginar dispare în concepția hindusă. Inițiatul în curentele esoterice poate depăși spațiul profan și se va integra în sacru. Va dobândi moksa sau eliberarea, va depăși faza de ignoranță, nu va mai fi subjugat karmei și samsarei.

            Simbolul mandalei are ca echivalent hindus samsara sau roata reîncarnărilor succesive. Reîncarnarea este rezultatul stării de ignoranță. Ciclul morţii şi al vieţii, este simbolizat în arta hindusă, print o roată cu şase, opt sau douăsprezece spiţe aflate în jurul unei osii, fiecare roată reprezentând un aspect al vieţii. Este un flux învolburat unde se zbenguie ignoranţii, este lumea durerii şi a angoasei. Osia este centrul în care conştiinţa trebuie să se întoarcă spre a-şi găsi liniştea, este calea înţelepciunii.

              Mircea Eliade accentuează rolul karmei în existența umană. Karma este un termen sanscrit cu semnificația de a face. Karma exprimă înlănţuirea cauzelor şi efectelor, faptele umane sunt legate de consecinţele lor, iar acestea sunt dependente de situaţii de care se fac vinovaţi oamenii, în viaţa aceasta sau într-o viaţă anterioară .cuprinde un ritual.tot ceea ce i se întâmplă omului este are fie o răsplată ,fie o pedeapsă.

      În ”Nopți la Serampore” ni se redă o experiență ințiatică. Cei trei europeni, care studiază cultura și civilizația indiană, în Calcutta, și care trăiesc inexplicabila experiență a călătoriei în timp, cu mii și mii de ani în urmă , vor fi martori la un fenomen fantastic. Călătorii noștri, aflați în drum spre bungaloul de la Serampore, aud la un moment dat un urlet sfâșietor, care îi determină să coboare din mașină, pentru a vedea cine putea avea nevoie de ajutor, la acea oră înaintată din noapte.

Roata samsarei

             Odată coborâți din mașină, aceasta dispare, iar eroii noștri sunt proiectați cu câteva secole în urmă, și asistă la uciderea unei femei, la pregătirile pentru înmormântare, la durerea slujitorilor și a stăpânului.

           Spre dimineață se regăsesc în paturile lor de la Serampore și află, cu stupoare, că nimic dintre evenimentele la care ei fuseseră martori, nu se petrecuse. Misterul va fi dezlegat peste ani și ani, când tânărul de atunci se va întâlni cu un ascet și acesta îi spune că întoarcerea lor în timp ar fi putut fi provocată de incantațiile și practicile magice ale profesorului indian Bose.

           “Știam că, uneori, cel care e inițiat in ritualuri secrete trebuie să-și dovedeasca stăpânirea de sine rămânând o noapte întreagă așezat pe un cadavru, în cea mai desăvârșită concentrare. Amănuntele acestea, și altele multe, tot atât de înfiorătoare, le amintii tovarășilor mei - nu atât pentru a justifica prezența lui Suren Bose la marginea pădurii, ci pentru că mă lăsasem antrenat de farmecul lor lugubru, de înspăimântătoarea lor magie. În fond, eu aproape că-1 uitasem pe Bose și povesteam cu patetism lucrurile acestea (...) erau lucruri despre care nu știam ce să cred și de veracitatea cărora nu mă puteam totuși îndoi. Nădăjduiam de altfel ca Van Manen, care se pricepea destul de mult în ocultismul asiatic, va interveni în discuție, ca de obicei, cu nesfârșita lui erudiție. Dar, de data aceasta, se multumi să dea din cap, absent”.

            Suren Bose practica rituri și ritualuri esoterice prin rostirea de mantre. Spațiul ales de Bose este pădurea, ca spațiu intermediar între lumea profană și sacră. Motivul pădurii ca spațiu sacru și originar, ca limită între conștient și inconștient este recurent în proza lui Mircea Eliade.

           Acțiunea este interesantă și prin prisma faptului că autorul știe să redea foarte bine acele senzații stranii, un sentiment de teamă, de angoasă, dar și de bucurie, cauzat de experiența de inițiere în practicile misticii hinduse.

           Religia și societatea indiană sunt elemente complementare și coexistente. Pasiunea lui Mircea Eliade pentru această civilizație se reflectă în majoritatea creațiilor literare. Admirația pentru valorile culturale hinduse se resimte în valorificarea conceptelor religioase pe planul nuvelisticii, al textelor memorialistice și al romanelor lui Mircea Eliade.

Biblografie:

1. Achimescu,Nicolae -”India”, Iași, Editura Polirom, 1999

2. Chevalier, Jean, Gheerbrant, Allain, - ”Dicționar de simboluri de la A la Z”,

3. Eliade, Mircea - ”Nuvela fantastică”, Editura Tana, București, vol. II

4. Filoramo, Giovanni, Massenzio, Marcello, Raveri, Massimo, Scarpi Paolo - ”Manual de istorie a religiilor”, Edit. Humanitas, București, 2003